Clădirea ce adăposteşte azi birourile centrale ale episcopiei unitariene şi instituţia clujeană de învăţământ a bisericii se află pe latura de nord a bulevardului 21 Decembrie 1989. Edificiul de dimensiuni impozante este delimitat dinspre vest de biserica unitariană, iar dinspre est, nord şi sud de către străzile F. J. Curie, str. Brassai şi bulevardul 21 Decembrie 1989. Precedentul clădirii, vechiul colegiu unitarian construit la începutul secolului al XIX-lea se află deasemenea pe latura de nord al bulevardului, fiind delimitat dinspre est de strada Dávid Ferenc. La sfârşitul secolului colegiul a fost nevoit să apeleze la subvenţia financiar al statului, condiţionată de introducerea programei şcolare de stat şi modernizarea interioarelor instituţiei.
Cu ocazia acordării subvenţiei şi a efectuării unor controale de rutină au fost făcute obiecţii la adresa colegiului în privinţa mobilierului învechit şi a numărului mare de elevi. S-a pus deasemenea şi problema amplificării edificiului, iar apoi, începând din anul 1894 a fost lansată şi ideea construirii unei noi clădiri. În acest scop biserica unitariană a cumpărat cele nouă parcele cu case aflate la est de biserică, printre care se aflau şi câteva case renascentiste din secolele XVI–XVII, dintre cera cele mai cunoscute erau casa lui Petrus Daumen şi al lui Mathias Roth. Cu realizarea proiectului noului colegiu l-au însărcinat pe arhitectul-şef al oraşului, fostul elev al colegiului unitarian, Lajos Pákei. Pákei a proiectat o clădirea impozantă eclectică, decorată cu elemente clasice, urne şi statui antice. Colegiul nou a fost construit într-un ritm rapid, demolarea caselor de pe parcelele cumpărate fiind începută în anul 1899, iar noua clădirea fiind predată de către executantul Károly Reményik în anul 1901, fiind dotată cu apă curentă şi cu încălzire centrală. În dreptul faţadei de est a clădirii înfiinţat o nouă stradă, în direcţia Grădiniţei Fröbel. În anul 1899, cu ocazia schimbării numelor de străzi clujene, majoritatea străzilor care delimitează colegiul au primit denumiri noi, legate de personalităţi marcante ale bisericii unitariene. Noua străduţă a primit denumirea de strada Mózes Berde (azi str. F. J. Curie), strada din spatele colegiului a devenit strada Brassai, iar cea din faţa colegiului a primit denumirea de strada Kossuth Lajos (azi b-dul 21 Decembrie 1989). În noua instituţie de învăţământ a fost amenajată la parter locuinţa şi biroul directorului, o sală de sport, săli de clasă şi două locuinţe de închirit, cu câte trei camere. La etajul întâi se înşirau sălile de clase, sala festivă, două laboratoare, două săli de clasă ale ale teologiei şi biblioteca alcătuită din 50000 de volume. La etajul al doilea au fost amplasate două locuinţe pentru profesori, două dormitoare, două săli de studiu, o sală de muzică, o sală pentru desen, iar la etajul al treilea, de suprafaţă mai redusă erau dormitoare şi locuinţa profesorului supraveghetor. În demisol a fost amenajată cantina şi spaţiile cu diferite funcţii economice. În aceeaşi clădire, la etajul întâi au fost amplasate birourile centrale ale episcopiei unitariene, sala de primire şi de consiliu a episcopului. Tavanul casetat al sălii festive a fost realizat de către sculptorul Erminio Tessitori, pereţii fiind decoraţi cu reliefuri relizate de Kozma Erzsi.
În timpul primului război mondial clădirea colegiului a devenit spital militar. Edificiul a suferit mari distrugeri, iar reparaţiile au evoluat foarte lent, treptat. Începând din anul 1911 a fost înfiinţată în clădire o şcoală unitariană de fete. În anul 1948 clădirea a fost naţionalizată, devenind în acelaşi timp şcoală de stat pentru băieţi. Timp de mai mulţi ani a purtat denumirea de Şcoala nr. 7, începând din anul 1957 a preluat numele de Brassai Sámuel, iar apoi din anul 1977 funcţionând ca liceu industrial. De la începutul anului 1990 îşi începe aici activitatea Liceul Teoretic Brassai Sámuel, care, începând din anul 1993 funcţionează în clădire paralel cu Colegiul Unitarian János Zsigmond. În anul 2010 clădirea revenit bisericii unitariene, adăpostind azi următoarele instituţii: Colegiul Unitarian János Zsigmond, grădiniţa unitariană şi birourile centrale ale episcopieie unitariene.
Bibliografie
Dr. Boros György, A kolozsvári Unitárius Kollégium írásban és képekben, Kolozsvár, 1901.
Benczédi Gergely, A kolozsvári Unitárius Kollégium vázlatos története, A kolozsvári Unitárius Kollégium Értesítője az 1900–1901. iskolai évről, III – LXXVI.
Gaal György: Magyarok utcája. A kolozsvári egykori Bel- és Külmagyar utcák telkei, házai, lakói. Kolozsvár, 1995. 41-42.
Gaal György: A kolozsvári unitárius kollégium építéstörténete. In: Keresztény Magvető 2001/3-4.
Lőwy Daniel, Demeter János, Asztalos Lajos: Kőbe írt Kolozsvár. Kolozsvár 1996. 59-61.
Murádin-Bayer Katalin: Pákei Lajos kéziratos önéletírása. Pavilon, 8. 1993. 42-49.
Vais Gheorghe: Clujul eclectic. Programe de arhitectură în perioada dualistă (1867-1918). Cluj-Napoca 2009. 97-98.
Sursă: Monumente - Colegiul Unitarian János Zsigmond, Cluj-Napoca